Romania are o noua campioana. O tara saraca, cu o infrastructura de toata jena. Totusi mai avem cativa campioni. Pe cei de la gimnastica ii stie toata lumea. In ultimul timp a mai rasarit Lucian Bute,  in box. In tenisul masculin il avem pe Victor Hanescu. L-am avut pe Andrei Pavel, cel mai bun jucator de la Nastase incoace. Castigator de Masters dupa o finala cu Rafter. O alta finala pierduta cu Tim Henman. Fost numar 12 mondial. Acum a ramas Victor si atat. Trebuie sa ne mandrim cu el.

Insa tenisul feminin arata noi perspective. Sparlea si Dragomir au fost jucatoarele noastre de top de acum cativa ani. Sparlea a fost in top 10, parca pe 7 la un moment dat. Insa apoi a iesit Olaru din vizuina. A avut cateva rezultate bune si apoi s-a stins. Edina Gallovits era si ea pe acolo in acea perioada, s-a mentinut, a mai crescut, iar acum a cazut din nou si ea. La putin timp a venit si Sorana Cirstea. Cine o vedea, spunea clar ca va ajunge o super jucatoare. A castigat insa un turneu modest pe la Taskent si anul trecut a ajuns in sferturi la Roland Garros. Atat. Anul acesta deja a pierdut in turul 1 la acelasi turneu. Se mentine undeva la locul 50 dar nu cred ca pentru mult timp. Monica Niculescu a fost urmatoarea. Cateva victorii, nimic notabil. De fapt, este ceva. Stilul ei de joc, cu doua maini si pe rever si pe dreapta. Gen Bartoli sau Santoro.

Dar acum avem o jucatoare cu care chiar ne putem mandri. A explodat anul trecut, cam pe la inceputul lui mai. Era locul 201. A jucat calificari la Varsovia. A trecut de ele si noi speram sa castige un meci, poate avea noroc de 2. Insa Alexandra Dugheru avea sa sfideze toate adversarele. A batut tot si a castigat turneul. Locul 201 castiga un turneu Premier. A ajuns pe 86 dupa si cei care au vazut-o atunci si-au dat seama ca este jucatoarea pe care ne putem baza in viitor. A mai jucat cateva challengeruri si a ajuns undeva pe la locul 50. Pe hard nu entuziasmeaza, este adevarat. Insa a venit sezonul pe zgura. Primul meci, infernal, insa. Impotriva lui Kim Clijsters, la Marbella. Insa a intins-o la maxim pe castigatoarea de la US Open si a pierdut greu, 4-6 in decisiv. Apoi insa, semifinala la Barcelona. Un tur 2 la Stuttgart pierdut insa la o jucatoare de top 10, Stosur. Apoi a venit Roma. In turul 2 a batut-o pe Dinara Safina, la acea vreme chiar pe locul 2 wta. Peste o saptamana avea sa intalneasca o alta jucatoare de top 10 si tot rusoaica, numarul 5 mondial, Elena Dementieva. O noua victorie. Locul 2 si 5 mondial la distanta de o saptamana batute de Alexandra Dulgheru.

Urma Varsovia. Bondarenko, Bacsinszki, Pironkova si era in semifinale. Acolo avea o misiune foarte grea. Na Li din China, locul 12 wta. Insa Alexandra nu a parut vreun moment sa fie de locul 32 in lume. De la egal la egal si victorie in 3 seturi. In finala, compatrioata chinezoaicei, Jie Zheng. Nu avea cum sa piarda acest meci. A jucat superb pana atunci si asa a facut-o si in finala. Victorie relativ lejera in doua seturi.

Ceea ce m-a frapat totusi, Alexandra facand turul de onoare cu steagul Romaniei de gat, ca atletii. Superb. O noua campioana, doua turnee Premier castigate de Dulgheru. Sparlea a fost ultima, nu?